Lista e mare. Când am ajuns în spital, am slăbit ziua și kilogramul. Ştii cum se întâmplă la mine? Aia proastă e pentru noi că nu ştim ce să facem cu tine că nu ai păr. În pandemie, la fel ca multă lume, am revenit la activitățile din copilărie și m-am reapucat de desen — am copiat un album întreg de Matisse și tocmai am primit cadou de la o prietenă un curs de desen online, cu care abia aștept să mă delectez. E ca în filme.

Blogul meu constă în a-mi urma zi de zi, viața mea, dar oamenii mi-au cerut să-mi arăt privirile. Și asta este adevărat. Paula a mărturisit întotdeauna că atât David cât și Daniella sunt cei mai buni fotografi ai săi. Și grădina casei tale, cea mai bună locație. Cu toate acestea, deși "nu s-a considerat niciodată o fată", blogul ei i-a oferit din greșeală o mare publicitate.

Frumusețea și modul ei de a se îmbrăca au plasat-o în vârf. Cred că părinţii se fereau de noi, cel puţin de mine, că eu eram deja în clasa a IX-a şi începusem să înţeleg.

Ce am resimţit cel mai puternic a fost că la şcoală profesorii deodată s-au schimbat. Vezi, dă-i omului libertate şi vezi ce face cu ea!

dating online în oklahoma ghid pentru dating online safe

Dacă aveţi nemulţumiri, vă rugăm să le spuneţi. Nouă ni se părea că ne trăgeau de matricolă să o verifice, că o aveam prinsă în capse, ca după ce ieşeam psych co saptele dating la şcoală să arătăm altfel, fetele nu mai purtau cordeluţe, erau nişte lucruri care în ochii profesorilor, pe vremea lui Ceauşescu, erau grave, ne pedepseau, nu aveai voie să vii machiată la şcoală.

Ne ştergeau cu batista pe la ochi. Eu fiind şatenă, aveam genele şi sprâncenele extrem de negre, tăciune, şi am suferit din cauza asta pentru că mă ştergeau la ochi nişte profesoare, acuzându-mă că mă machiez şi eu nici nu ştiam ce e ăla rimel, nu auzisem în viaţa mea.

Cu siguranţă pe toţi ne deranjau foarte multe lucruri în ceea ce-i priveşte pe profesori. Mă uitam în stânga, în dreapta, nimeni. Erau sute de elevi care tăceau mâlc. Nu are nimeni nicio situația se datorează paula, vă convine tot? Mai înainte vorbeaţi pe la colţuri şi acum? Nu ştiu de unde am avut curajul. Am spus tot ce mă deranja pe mine: că ne obligau să mergem la diverse olimpiade şcolare, deşi nu aveam nicio înclinaţie spre materiile respective, că nu mi se pare normal ca profesorii să ne tragă de mâini, să ne şteargă la ochi, să ne pună pe coji de nucă, că mi se pare o agresiune.

Apoi lucrurile s-au mai schimbat, m-au luat chiar şi în consiliul profesoral, au făcut un departament al elevilor. Eu sunt justiţiară, dacă mă deranjează ceva eu spun.

Suferința jurnalistei Paula Rusu. „Eu credeam că această boală nu mai există în România”

Asta îmi amintesc eu după Revoluţie foarte clar, că nimeni nu avea curaj să spună nimic. Cum a fost prima ta întâlnire cu publicul? Rosine a fostîntr-adevăr, primul rol mare. Însă primul rol a fost unul foarte mic şi am înlocuit o fată care plecase. Tot timpul se stârnea râsul când spuneam replica asta şi primeam aplauze.

Când am jucat primul rol mai mare, Rosine, eram super stresată înainte să intru în scenă. Ştii cum se întâmplă la mine? Am emoţii înainte, tremur, nu pot vorbi, să nu vină nimeni să vorbească cu mine că nu-mi trebuie să mă deconcentreze, dar când intru în scenă şi simt reflectoarele pe mine, mă transform.

Nu mai sunt cine eram, nu mai ştiu cum mă cheamă. În momentul acela sunt cu totul altcineva, într-o altă lume şi sunt acolo sută la sută. Şi publicul mereu a apreciat lucrul ăsta. Am jucat numai roluri principale de când am intrat în teatru. Cel rol ţi s-a lipit cel mai mult de suflet? Cel mai recent făcut. Joc cu o plăcere! Este un spectacol pe care l-am făcut cu un coleg de la Satu-Mare. Am mers în Spania să lucrăm cu un regizor român de acolo pentru că el nu putea să vină în ţară, născuse nevastă-sa.

Voiam să mergem la Festivalul de Teatru de la Sibiu.

PAULA ECHEVARRÍA: STILUL MEU ESTE AL MEU. NICI O COPIE - NEWS-CELEBRE - 2021

Aveam amândoi păr lung şi ne-am tuns zero pentru că aşa era filmul şi am făcut spectacolul ăsta cu care am ajuns foarte departe, le-a plăcut tuturor, la festival ne-au remarcat foarte mulţi, ne-au dat premii de interpretare, ne-au chemat şi pe la alte festivaluri.

Dar unde vreau să ajung Eram Casandra, blestemată de un zeu cu harul profeţiei. Casandra ajunge cu Agamemnon în cetate, unde îl aştepta soţia lui şi Casandra ştiind că Agamemnon va muri, nu vrea să zică, şi în momentul acela îşi muşcă limba, o taie cu dinţii şi o scuipă.

Ştia că gura ei va zice, chiar dacă ea nu vrea. Aşa se întâmpla, se scuipa în scenă, eram toată plină de sânge. Şi în momentul acela, pentru că blestemul era mai presus de voinţa ei, începe corpul Casandrei să-i vorbească. Am fost la o şcoală de persoane cu deficienţe de auz şi de vorbire şi am tradus textul în limbajul surdo-muţilor.

Account Options

Au venit oameni la cabină plângând după spectacol. Mureş, Cluj şi apoi Bucureşti. N-a fost greu să faci mereu schimbări, sa te readaptezi? Eu n-am simţit lucrul ăsta ca fiind greu. Mie mi se păreau nişte lucruri normale.

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Am un spirit de aventură destul de crescut, dar şi o capacitate de a estima riscurile. Îmi doream atât de mult să fac meseria asta, încât nu mai conta că trebuie să străbat kilometri şi că trebuie să mă duc cu autostopul de la un spectacol la altul. Mergeam cu autostopul, deci mă puneam în pericol, puteam să pierd trenul şi să nu ajung la spectacol. Ce te-a adus la Bucureşti? El mi-a zis că ar fi nevoie de o fată, că o să le zică şi dacă vor, mă vor chema la casting. Scriseseră un rol pentru o actriţă de la Cluj, o chema Eva, au chemat-o şi pe ea şi pe mine.

linie bună de deschidere pe site-ul de dating hyperacusis dating site

Eu eram tunsă zero. Până la sâni, te uiţi prima oară la faţa omului şi vezi că-i lipseşte ceva, n-are rama, n-are părul în tablou. M-au ţinut vreo două ore, cred că a fost cel mai lung casting pe care l-au făcut că nu le venea să creadă. Eram bună, eram haioasă, eram ce le trebuia lor, dar nu se puteau obişnui cu faptul că eu nu aveam păr. Am pierdut şi trenul, am plecat seara, târziu, cu autostopul. Am ajuns sub un bec şi aşteptam ceva. M-am urcat într-o dubiţă şi mi-a sunat telefonul. Era Ovidiu care mi-a zis că are să-mi dea două veşti, una proastă şi una bună.

I-am zis să înceapă cu aia bună. Aia proastă e pentru noi că nu ştim ce să facem cu tine că nu ai păr. Dar s-au inventat peruci, domnilor. Am sute de peruci la teatru. E clar că în România, unde așteptările sociale sunt că mai degrabă femeile au grijă de copii, creatoarele mame au, în mediu, dificultăți mai mari decât creatorii tați.

Interviu cu Paula Erizanu

Adesea, cum a fost și cazul poetei Gabriela Melinescu într-un articol recent, creatoarele sunt memorizate mai degrabă ca muze sau iubite, decât ca autoare — asta se datorează unui canon dominant masculin, pe care îl învățăm cu toții încă din școală. Mai mult decât atât, femeile sunt adesea judecate pentru felul în care arată mult mai mult decât bărbații.

este fab încă dating emily halal dating islam q & a

În multe cazuri, bărbații țin cont mai degrabă de propriile dorințe și uită că și femeile care îi interesează au o voință proprie, ceea ce creează dinamici abuzive chiar și în spațiul profesional. Mai e și un factor mai subiectiv: din cauza ideilor preconcepute de gen, probabil, adesea băieții se simt mai confortabil cu băieții, iar fetele cu fetele. Iar asta duce la crearea anumitor relații de putere.

Dar situația se și schimbă, încet — încet. În ultimii ani, au apărut mai multe inițiative culturale care celebrează arta creată de femei, cum sunt Premiile Sofia Nădejde de Literatură, proiectul multimedia HerWord sau antologia susnumită, la care am lucrat împreună cu Alina Purcaru. În cazurile în care regiunea noastră atrage atenția mass media, de obicei o face din motive politice mai degrabă decât culturale cu câteva excepții notabile. Ne poți povesti despre colaborările tale cu the Guardian?

Stilul său este urmat nu doar pe blogul său, ci și pe Instagramul său, unde are peste Când degustați mierele succesului, ar trebui să știți că, din acel moment, lumea este împărțită în două: cei care vă iubesc și cei care vă urăsc.

Cum ai început să scrii pentru ei și care sunt articolele tale favorite? Am trimis idei pentru articole la diverse publicații politice din Marea Britanie timp de mulți ani, fără noroc.

asian și latino dating de unde știi că întâlnești domnule dreapta

S-a întâmplat că un email de-al meu despre o răsturnare de situație în Republica Moldova, când partidul pro-rus PSRM s-a aliat cu blocul pro-european ACUM pentru a scăpa țara de oligarhul Vladimir Plahotniuc, să fie trimis mai departe la redactorul de opinii. Nu am mai scris nimic atunci, dar câteva luni mai târziu, am primit un email cu subiectul Guardian article?

Am scris atunci despre moștenirea nomenclaturistă din Europa de Est, care a însemnat că partidele socialiste din zona noastră sunt de fapt conservatoare, fiind o combinație dintre birocrați ai sistemului comunist, care, odată cu trecerea la capitalism, și-au dezvoltat și s-au asociat cu interese mari financiare și au beneficiat de privatizări dubioase.

Am fost atacată atât de dreapta, cât și de stânga, în special din România, unde discursul anti-corupție e perceput ca unul de dreapta — deși eliminarea marii corupții e cea mai sigură cale de a scoate o țară din sărăcie și de a îmbunătăți considerabil guvernanța și serviciile statului, și deși corupția de zi cu zi pune în pericol sănătatea publică, cum am văzut în cazul Colectiv, în comerțul de medicamente sau în agențiile de securitate alimentară.

datând pe cineva după descompunerea lor dating o fată de fecioară

Am primit și un link către un forum anonim unde stângiști moldoveni povesteau cum dacă află adresa mea, vin să mă bată și să plaseze apoi poze pe forum.

Dar, dincolo de amenințări, e bine ca un articol de opinie să creeze discuții și mi-a scris și multă lume care s-a identificat cu poziția mea — în special din rândul migranților din diferite țări din Europa de Est, de la macedonieni la români născuți în Grecia, de exemplu. După acel articol, am scris mai mult reportaje despre problemele cu care se confruntă migranțiirefugiații, sau micii fermieri, încercând să dau o voce unor oameni cu vieți grele, care nu sunt auziți ușor.

Îmi propun să continuu să lucrez tot în această direcție și în viitor. Având o poziție privilegiată și fiind integrată atât în Anglia, cât și acasă, mi se pare important să pun în lumină experiența celor mai puțin norocoși decât mine. Dar am și o plăcere scriitoricească de a afla poveștile oamenilor și de a le împărtăși cu cititorii.

Portal Med - Întră în direct cu dr. Paula Popiel

Noi ne-am cunoscut prin Calvert Journal. De ce crezi că e nevoie de o voce culturală constantă din Europa de est? Europa de Est este o regiune puțin reprezentată în presa internațională de limbă engleză.

Calvert Journal vine să corecteze acest lucru, să dea o voce creatorilor și comunităților creative din Europa de Est, Balcani și Asia Centrală, dar și să prezinte realitățile locale mai nuanțat. De asemenea, dacă în perioada socialistă, noi cunoșteam ce se întampla în alte țări din Blocul de Est, azi știm mai multe despre America decât despre țările vecine, deși realitățile noastre împărtășesc o istorie, o moștenire și o geografie comună.

Interacționez adesea cu artiști din zonă care îmi spun că a fost o revelație pentru ei să descopere The Calvert Journal, că îi inspiră și le-a redat și un sentiment de apartenență și de demnitate și asta mă bucură mult, bineînțeles.

În ceea ce ține de articolele care îmi plac mai mult, marea mea dragoste este jurnalismul long-form.

Hai cu noi pe social media.

Poate unul dintre articolele mele cele mai dragi rămâne a fi cel despre Luminițe — cele 1, de librării care au populat aproape fiecare sat din Moldova în anii — în care cred că am reușit să prezint subiectul mai nuanțat și mai în profunzime decât s-a făcut în presa locală până acum; în plus, e un proiect despre care nu s-a mai scris în engleză și a atras atenția multor cititori de limbă engleză.

Aici e varianta în engleză a articolului și aici cea română. Ai debutat cu un articol și pe London Review. Ce ne poți povesti despre documentarea sensibilului proiect? Acum am scris un al doilea articol pentru ei, despre alegerile din Moldova.